Obstetrica si ginecologie

OBSTETRICA

  1.  Consultaţia preconcepţională
    Consultaţia preconcepţională are ca scop identificarea şi modificarea pe cât posibil a factorilor de risc înainte de apariţia unei sarcini, fapt ce va permite evitarea unor complicaţii ale sarcinii. Acest consult ar trebui să aibă loc cu cel puţin 3-6 luni înainte de concepţie, timp necesar pentru reducerea riscurilor.
    Consultaţia preconcepţională ar creşte şansele naşterii unui copil sănătos, nomal dezvoltat atât somatic cât şi neuropsihic, deoarece ar face posibile identificarea şi tratamentul unei eventuale patologii ce ar influenţa negativ cursul sarcinii.
    Scopul acestui consult constă în descoperirea unor boli preeexistente sarcinii nedetectate până în momentul prezentării la medicul specialist şi reducerea pe cât posibil a factorilor de risc decelaţi.
    Profilaxia primară a unei viitoare sarcini cu risc obstetrical crescut se face cu ocazia acestui prim consult preconcepţional, prin evidenţierea şi tratarea unor afecţiuni metabolice, endocrinopatii, discrazii sanguine, maladii cu transmitere sexuală, hepatopatii şi nefropatii.

    Consultaţia preconcepţională va cuprinde identificarea unor aspecte:
    - Istoricul medical personal şi familial;
    - Bilanţul medical al eventualelor afecţiuni preexistente sau depistarea unor eventuale afecţiuni necunoscute până în momentul examinării, pentru prevenirea riscurilor materne (este indicat ca orice maladie să fie tratată înainte de sarcină, deoarece sarcina poate complica evoluţia acesteia şi invers );
    - Prevenirea riscurilor fetale (administrarea preconceptuală de acid folic previne defectele de tub neural);
    - Evaluarea influenţelor reciproce între afecţiuni preexistente şi sarcină;
    - Depistarea altor factori de risc (consum de tutun, alcool, droguri);
    - Consiliereaîn vederea reducerii impactului factorilor de risc asupra sarcinii;
    -Recomandarea unor investigaţii de laborator: grup sanguin şi Rh, titrarea anticorpilor pentru rubeolă şi hepatită (urmată de vaccinare în cazul în care nivelul acestora nu asigură protecţia necesară), frotiu citologic Babeş- Papanicolau;
    - Consiliere pentru un mod de viaţă sanătos, abandonarea fumatului şi administrarea de suplimente nutritive;
  2.  Investigații pentru infertilitate
    Dacăstarea de fertilitate nu este corespunzătoare, investigaţiile se aprofundează conform unui protocolcare permite stabilirea cauzei și tratarea infertilităţii.
    Prima consultatie a cuplului infertil este foarte importantă deoarece orientează direcția investigațiilor ulterioare.Necesită prezența ambilor parteneri ai cuplului cu infertilitateși deplina lor cooperare pentru parcurgerea etapelor acestui protocol.
  3.  Monitorizarea clinico / paraclinică a sarcinii
    După confirmarea prezențeisarciniiprin test de sarcină sau ecografie, pacienta va fi informata despre etapele monitorizării adecvate a sarcinii:
    -luarea în evidență la medicul de familie,
    -efectuarea analizelor medicale de sarcină
    -cele 3 ecografii obligatorii:  la 12 săptămâni, la 22 săptămâniși la 32 săptămâni
    -dublu test la 12 săptămâni
    -triplu test la 16 săptămâni.


    Pacienta se va adresa la medicul specialist ori de cite ori intervin simptome cum ar fi:dureri pelvine, singerări genitale etc.

    GINECOLOGIE

 Prevenţia primară a afecţiunilor ginecologice cu potenţial oncologic
 

O vizită anuală la medicul ginecologne ajută să prevenim boli care pot afecta grav sănătatea.

  1. Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin efectuarea anuală a Testului Babeş- Papanicolaou. Acesta este un test neinvaziv şi util în practica clinică, deoarece surprinde modificările incipiente suferite de celulele colului uterin infectate de catre virusul HPV. Se recoltează prin perierea colului, fără a se „ciupi” colul uterin, cum eronat mai cred unele persoane. Efectuat anual surprinde din timp modificările precanceroase ale colului uterin.
    COLPOSCOPIA si genotiparea HPV sunt alte doua investigații necesare în stabilirea afectării colului uterin. În momentul in carecelulele cervicale afectate sunt evidențiate prin aceste investigații, vorbim despre displazie cervicalăcare este tratabilă 100%. Netratarea displaziei determină(în timp) apariția cancerului de col uterin.  
  2. Sângerări după instalarea menopauzei
    La pacienta cu vârsta peste 45 anise considerăinstalatămenopauzadupă un an de lipsă a menstruațiilor.Conform acestor criterii, orice sângerare aparutăîn menopauzăeste considerată patologică. În acest caz, pacienta trebuie să se adreseze medicului ginecolog care, prin consult și ecografie, stabilește dacă sângerarea provine de la colul uterin sau dacă există vreo cauzăa uterină de sângerare anormală(polipi,fibroame, hiperplazii endometriale).
    Este importantă diagnosticarea sângerărilor în menopauză, pentru că ele pot ascunde o formă incipientă de cancer uterin.
  3. Cancerul ovarian este foarte greu de diagnosticat fiind considerat”ucigaşul tăcut”.
     Dacă pacienta are simptome digestive, cum ar fi:dureri abdominale difuze,balonări,constipaţii,în afară de consultul gastroenterologiceste necesară mai ales în menopauză ecografia endovaginalăa ovarelor(dacăconțin vreun chist ovarian si ce caractere are).
  4. Cancerul de sân
    În ultima perioadăa crescut numărul femeilor diagnosticate cu cancer mamar. Acest tip de cancer este mai greu de diagnosticat precoce,având o evoluţie lentăși mai puţin supărătoare. In momentul diagnosticului clinic, boala este instalată de mult.
    Prevenţie: Evitarea traumatismelor asupra sânilor, a expunerii la soare-topless, evitarea consumului în exces de grăsimi animale și xantine (cafea în exces, cola, ceai verde).
    ATENŢIE!!! E importanta autoexaminarea sânilor lunar.Dacăprin autoexaminare pacientapalpează ceva trebuie să se adreseze la medicul ginecolog. Acesta va efectua consult senologic și ecografie mamară, iar la femeile peste 40 ani va recomanda Mamografia.
  5. Semne și simptome ginecologice nespecifice
    Femeile sunt sfătuite să se adreseze mediculuidacă prezintă simptome cum ar fi:
     -scurgeri vaginale(urat mirositoare cu sau fără mâncărimi);
    -micţiuni dureroase,pierderi involuntare de urină;
    -sângerare după contactul sexual;
    -tulburări ale ciclului menstrual(menstruaţii prea dese și abundente sau menstruaţii rare,menstre neregulate sau lipsa menstruaţiei o perioadă de timp).
     Medicul va stabili diagnosticul și va prescrie tratamentul adaptat fiecărui caz,evitandu-se automedicaţia sau medicaţia empirică(care poate fi ineficientă sau dăunătoare).
    Notă: Orice problemă ginecologică de sănătate ar apărea,se poate rezolva cu condiţia ca pacienta să se adreseze din timp medicului specialist (chiar dacă exista reţinerea firescă față de examenul ginecologic).

Trebuie să aveţi curajul să faceţi primul pas,pentru că pe următorii îi vom face împreună!


Articol adaugat in: 04-07-2017
Vizualizari: 110